Gandurile mele

Ma mut in casa noua!

2008-11-05T00:19:00.005+02:00

Dragilor, am casa noua! O puteti vizita de acum, oricand, pe www.shtiuca.ro. Acest blog va ramane, iar pe site-ul nou va fi mereu link catre acesta. Asta pentru cei care mai au curiozitatea sa citeasca ceva din el.
Singura rugaminte este sa aveti rabdare sa descopar si eu cum si in ce fel se umbla prin tehnologie :D.
Va multumesc si va astept pe toti la noua adresa!

Un poet. Cristian Bădiliţă

2008-11-04T09:59:00.004+02:00

Astazi am descoperit un Poet. Un minunat Poet. Numele sau este Cristian Bădiliţă, nascut in 1968.
Istoric al creştinismului timpuriu, eseist, poet. Este doctor al Universităţii Paris IV-Sorbona cu teza Métamorphoses de l’Antichrist chez les Pères de l’Eglise (Paris, Beauchesne, 2005, premiul Salomon Reinach al Asociaţiei Eleniştilor din Franţa; trad. românească, Polirom, 2006). Cristian Bădiliţă este si coordonator al Septuagintei în cadrul New Europe College, Bucureşti. In plus, se bucură de titlul de Fellow al Istituto trentino di cultura (2002-2005) şi al Wissenschaftskolleg zu Berlin (2005-2006).
Trebuie sa mai spun ca are o serie de traduceri comentate din greacă şi latină: Evanghelii apocrife (ed. a IV-a, Polirom, 2007); Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul (ed. a II-a, Polirom, 2003); Patericul (ed. a III-a, Polirom, 2007) etc.
Mai jos aveti o mostra din poezia lui Cristian Bădiliţă. Va las sa-l descoperiti si voi, asa cum l-am descoperit si eu.
Multumesc fratelui meu, Andrei, pentru ca l-a adus in atentia mea.

Livada

Livada mea cu meri şi pruni gravizi
de-atâta ploaie te-ai făcut mireasă
întinsă pe-o cocoaşă mătăsoasă
păzită de trei câini şi doi molizi

din pulpa ta mănânc pe săturate
bacşişul morţii, lacrimi beau, tărie,
cu mâinile sub cap, întins pe spate
ca bunul Lazăr condamnat să-nvie

la ora cînd pendulul subteran
îşi schimbă mădularele şi ţipă
când timpul se cocleşte sub cadran
şi îngerul îşi tunde o aripă,

livadă milostivă, dacă vrei
îngroapă-mă sub tine doar o vară
să dorm buştean păscut de câţiva miei
şi-un măr frumos din tâmplă să-mi răsară.

Crizatul

2008-11-01T20:24:00.004+02:00

Da. Intr-un final, trebuie sa ma apuc de scris despre asta. Criza barbatilor de 40 de ani. Stiu, s-a discutat mult, inca se mai discuta si se va mai vorbi despre asta cata vreme vor mai fi barbati cu varsta asta. De mult timp vreau sa abordez subiectul. Nu ca sa aduc eu vreo noutate, ci doar sa-mi spun "of-ul".
Am intalnit in ultimii trei ani mai multi barbati care aveau in jur de 40 de ani. Cu cateva exceptii (f putine), toti prezinta acelasi tip de comportament. Sunt diferiti, evident, pentru ca sunt personalitati diferite. Dar, in esenta, sunt la fel.
Subiectul principal: sexul. Evident :)). Ceea ce au pierdut de ceva vreme. Sau poate n-au pierdut, dar a devenit tot mai rar, poate tot mai plictisitor alaturi de consoarta. Pentru ca da, mai toti, la 40 de ani, sunt casatoriti. Spuneam rar, plictisitor, daca nu cumva lipseste cu desavarsire. Nu mereu din cauza ei, ci din cauza ca el nu o mai vede la fel, pentru ca ea ( dupa 1, 2 sau 10 copii, nu mai arata ca la nunta). Dar, de obicei, barbatii "trendy" nu mai fac sex cu sotiile pentru ca "asa e la moda". Nu stiu de unde a aparut trendul asta, dar ma scoate din minti. Cum adica, e la moda sa nu mai faci sex cu sotia? Asa bine. Pentru ca la moda este sa ai amante. Tinere, evident. Altfel, intri in gura lumii ca ti-ai luat alta stafida, in loc de o "bobita".
Dupa cum spuneam, cuvantul de ordine e sex. In primul rand, crizatul isi baga si-si scoate organul pe unde si de unde poate. Doua vorbe, trei organe. Si asta e trendy. Nu esti "coios" daca nu iti bagi **** macar o data intr-o fraza. Sa vada lumea cine e barbatul, nu?
In al doilea rand, crizatul este mereu cel mai smecher si mai sexos si mai Casanova. Un adevarat Don Juan, ce sa mai zic? El e cel mai tare si cel mai performant in arta amorului. Este singurul care tie, ca femeie, iti poate demonstra ca mai bine nu se poate. Doar cu el poti atinge orgasmul suprem, cu el poti urca pe cele mai inalte culmi ale placerii. Hai, sictir! Punct RO!!
Trei. El detine adevarul suprem. Este unicul care te poate indruma in orice problema. Si, evident, este singurul care stie orice despre orice. N-ai sa auzi niciodata de la el ca nu se pricepe sa schimbe un filtru la aerul conditionat, ca nu stie cate-n luna si in stele despre masini sau ca nu a auzit niciodata despre nu mai stiu care curent muzical, pe care el in copilarie l-a mancat pe paine. Nuuu!! Niciodata!!! Chiar cuvantul asta nu ii este strain. "Eu? Sa fac asa ceva? Niciodata! Doar ma stii!" In afara de asta, este singurul care isi poate da cu parerea asupra caracterului unui om. Nu conteaza cum esti tu, de felul tau, daca el ti-a facut reclama negativa, atunci la revedere, mamica! Esti ars! Mancat, ce sa mai vorbim.... Si nu se va lasa pana nu va convinge multa lume ca esti asa cum zice el.
Nu mai stiu la ce punct am ajuns. Cert e ca acum trebuie sa va spun sa nu va certati niciodata cu un "crizat". Cea mai mare greseala! Nu numai ca va va face cu ou si cu otet, pe toate caile posibile si imposibile, dar o va face si public. "Ai auzit, mah, ce zice x? Fir-ar el sa fie, are impresia ca ii merge cu mine?" (Asta e doar inceputul, si e unul duios. Va puteti gandi singuri sa limbajul este unul deloc decent si contine muuuuulte organe sexuale. Ale lui, evident.).
Am pomenit de faptul ca acest "crizat" face curte si unei gaini, daca o prinde? Oooo!! Da!! Credeti-ma pe cuvant!! Indiferent de varsta, fizic, kilograme, orice femeie "proaspata" intra in vizorul lui. Proaspata in sensul de nou venita in locurile unde crizatul isi desfasoara diversele activitati. De obicei, la munca. Nu mai conteaza ca se scarbeste de fata cu toti cand vede o femeie cat casa, daca ii pica in plasa, merge!!! De obicei, replica lui atunci cand e luat la rost este: "vroiam sa vad cum e". Mi-aduc aminte de duda aia cu "indianul talpa-iute, cum te prinde, cum te ... fugareste". :D
Daca, fereasca Sfantul! ai picat in plasa crizatului, ai doua sanse: ori i se aprind calcaiele dupa tine, ori te scoate de 2 ori in oras si o data in dormitor si gata. In primul caz, e cat se poate de atent si grijuliu. Iti face tot felul de cadouri, surprize, te rasfata in fel si chip, doar doar te culci cu el. Iti spune ca pentru tine baga divort. Si asta de la prima intalnire. Been there, done that, proasta fusai! :)) Asta ca sa nu credeti ca vorbesc in necunostinta de cauza.
In al doilea caz, e naspa. Pentru ca, daca nu e cat de cat trecut prin cei 7 ani de acasa, exista riscul sa ajungi mascota lui. Si tine-te, maicuta, atunci! Ca face un misto de tine si asa te spurca, de nu te mai speli nici cu 100 de kilograme de sapun!!
Daca, cumva, "prospatura" nu-i raspunde la avansuri, e suparat nevoie mare. Zice el ca nu da importanta, dar e vizibil de la o posta. In cel mai rau caz, un apropiat ii fura "prospatura'. Ouch!! Asta e oftica pe fata. Cu amenintari, injuraturi. Ba, mai mult, ii tine lectii prospaturii si o pune el la colt. "Asculta la mine, nu fii proasta, nu te baga in asa ceva". Cam asa suna lectia.
As vrea sa revin la ceea ce ii lipseste crizatului. Sexul. In majoritatea cazurilor, toate discutiile, toate glumele, toate apropos-urile, TOATE duc la sex. Nu poti spune nimic, pentru ca se interpreteaza. Fereasca Sfantul sa-i spui colegei tale despre farfuria cu struguri: "bag-o in frigider". Doamne fereste!! "Bag-o, dar mai bine lasa ca o bag eu, tu stai pe spate". Mda. Ce sa mai zic?...
Ajung si la apelative. Manca-v-as sufletul vostru, chiar nu se poate sa traim fara ele? Recunosc, folosesc si eu unul: "puiu". E foarte scurt si foarte personal. De obicei, il folosesc cand ma alint :D. In schimb, cand aud "pisi", "tzutzu", "ursulet" si altele de genul asta mi se face rau. Toti barbatii cu varsta peste 40 de ani folosesc cuvintele astea!! Ma scot din minti!! Inteleg la o femeie, inteleg la aia de 18-20 de ani, dar la 40?!?!?!?!!!!! Ca sa nu revin la subiectul care ii place la nebunie lui Dragosh, cel cu diminutivele folosite aiurea. "Pisi mic, ce funduletz mic ai!" sau "Pisoi, bem si noi un ceiuc?". Uhhhhhhh!!!!!!!
Am obosit. Deja ma enervez numai recitind. Stiu ca o sa-mi iau multa carne dupa postul asta. Asta e. Cine se simte atacat, va ataca la randu-i. Nu ma deranjeaza. Iar cei pe care am vrut sa-i ating prin ce am scris nu mai sunt de foarte mult timp in zona activitatilor mele. Daca imi mai amintesc ceva, promit sa revin cu un alt post. NU! Nu fac serial, nu scriu povesti, nu! Incerc sa-mi pastrez originalitatea... Prietenii stiu de ce!!

Despre "scriitori" si "filosofi"

2008-10-29T19:28:00.003+02:00

Nu inteleg nici moarta de ce unii oameni se apuca de scris. Chiar nu stiu. Pardon, sa nu fiu inteleasa gresit. Nu inteleg de ce oamenii care se apuca de scris nu scriu nimic original. Se apuca de scris despre diverse subiecte, dar nu spun nimic din ceea ce gandesc ei insisi. Totul este un copy / paste penibil. Maicuta, daca vrei sa scrii, scrie si tu despre ceea ce crezi TU, nu despre ce a scris celalalt. Incearca sa fii original, sa nu furi ideile altora. Chiar esti atat de lipsit /-a de originalitate??? Chiar nu-ti scapara mintea la ceva nou? Ah, Doamne! E plina tara de "scriitori", de mari oameni ai ideilor si cuvintelor.
Ca sa fiu mai explicita... daca scrie unu' despre un subiect... clar il vei regasi in scurt timp pe inca alte sapte bloguri. Manca-v-as sufletul, doar atat puteti? Asta e toata "filosofia" voastra? Asta e tot ce poate creierul vostru, cel pe care il laudati atat?
Ca sa nu mai spun ca m-am saturat de "filosofii lu' peste", care au citit cateva citate din Heidegger si Kant si gata! Sunt cei mai mari ideologi ai generatiei lor. Fratilor!!! O insiruire de neologisme nu va ajuta cu nimic in constructia imaginii proprii! Nu e mai bine ori sa va rezumati la limbajul comun si la bunul simt in a percepe viata, ori sa va lasati de scris? Oricare ar fi alegerea, tot "artisti neintelesi" ramaneti. Acei pierde-vara cu pretentii de "scriitori" si "filosofi".
Cuzubane, aveai dreptate! Abia astept sa bem o "cafelutza" sau un "ceiuc", ca sa imi speli creierul de atata filosofie!!! ;)

I'll Be Missing You, Guys!!

2008-10-27T20:28:00.003+02:00

- Adio sau pe curand?! - continuare -

Multe sunt lucrurile care imi vor lipsi. Nu stiu daca pot sa le enumar, nu cred ca e locul si momentul. Un lucru e sigur: imi vor lipsi Oamenii. In clip sunt doi dintre ei, Mircea Elisei si Matei Vladutescu. Doi colegi. Doi muzicieni. Doi (sper eu) prieteni.
Momente ca acesta inregistrat de mine sunt putine, dar pretioase. Va multumesc voua, celor care mi le-ati dat! I'll be missing you, guys!!

Play Me

2008-10-26T11:11:00.002+02:00

Neil Diamond - Play Me

Ei, da! Nu putea sa lipseasca melodia asta din blogul asta. Nu am descoperit-o eu, ci un prieten bun. Pentru el cred ca are o insemnatate mai mare decat pentru mine. Cu toate astea, nu pot sa neg ca de multe ori ma simteam foarte... apropiata de piesa asta. Am multe amintiri legate de ea. Savurati si voi momentul si bucurati-va daca simtiti la fel. Multumesc, Adrian! Multumesc, Sig, pentru piesa!

Adio sau pe curand?!

2008-10-24T15:35:00.004+03:00

Mi-e groaza de momentul in care va trebui EFECTIV sa-mi iau la revedere. Intr-o mica masura am facut-o deja, dar cred ca inca nu am realizat.
Mi-e groaza de ce las in urma, dar si mai groaza mi-e de ce am in fata.
Ce las in urma? Pai las ore in sir de munca, un program aiurea, cativa colegi pupincuristi si turnatori, multe ore de nesomn, foarte mult stres.
Ce las in urma? Pai las cele cateva zeci de minute de "rasfatz" alaturi de colegii mei, cei cativa prieteni pe care mi-e extrem de greu sa-i parasesc, daruirea si pasiunea pentru radio, sufletul meu. Nu, nu-s prostii, mi-e drag. Mi-e drag rau si se rupe sufletu-n mine ca plec. Mi-s dragi rau oamenii de aici (nu toti) si imi pare nespus de rau ca n-am sa-i mai am langa mine, in fiecare zi.
Ce am in fata? ... Niste oameni straini, locuri neumblate si un stil care nu-mi este caracteristic. Nimic din mine nu e acolo. Nimic.
Si atunci de ce o fac? Nu stiu nici eu exact. Plec pentru ca am fost invatata sa lucrez dupa un standard. Plec pentru ca vreau sa fac lucrurile bine si nu reusesc daca depind de altii. Nu, nu e vorba de lucrul in echipa. E vorba despre responsabilitatea care lipseste cu desavarsire oamenilor cu care lucrez. Daca as putea, as face totul singura. Dar nu am timp suficient. Poate ar trebui sa se inventeze ora de 120 de minute si ziua de 36 de ore...
Dar nu pot sa scap de nodul din gat. AMR 2 zile de stat aici, imi spunea unul dintre colegii mei dragi azi. Doar 2 zile, in care trebuie sa-i privesc pe toti pana ma satur, ca sa nu-mi fie dor de ei.
La dracu! Ba o sa-mi fie! Si-mi vine sa mor din cauza asta!
O sa-mi fie dor si de "maruntisurile" de care ma ingrijeam. Nu mare branza, dar erau ale mele si-mi va fi al naibii de greu sa le vad facute de altcineva.

- va urma -

Stefan Iordache & Monica Anghel - Ce cauti tu in viata mea

2008-10-10T20:01:00.010+03:00

Ce cauti tu in viata mea?
De ce ai venit?
Aha! Sa-mi tulburi linistea...
Ce cauti tu in viata mea?
De ce ai venit sa-mi tulburi linistea?
De ce nu m-ai lasat pe drumul meu
Asa cum mi-am dorit mereu?

Jurasem doar ca-n viata mea
N-am sa mai stiu ce-nseamna dragoastea
Si cand credeam mai mult c-asa va fi
Se schimba totul intr-o zi.
Iar clipa fericita pe care mi-o poti da
Nu merita durerea
Pe care-o vei lasa... in urma ta...(in urma mea)
Cand vei pleca.

Ce cauti tu in viata mea?
De ce-mi iei somnul meu si linistea?
Ma-ntreb mereu si nu pot sa ma-opresc...
Pentru ca te iubesc!

Inca nu renunt la vis

2008-10-09T22:53:00.004+03:00

Iau in brate visul tau si incerc sa-l fac realitate. Pacat ca noi doi avem viziuni diferite asupra problemelor. Si a viselor. Si pacat ca ne exprimam atat de diferit...
M-ai rasfatat prea tare si acum imi pare rau. Ma doare sufletul ca nu mai pot accepta sa fie altfel decat vreau eu si cum vreau eu.
Si-mi pare rau ca nu poti vedea cat de putine lucruri iti cer. Nu trebuia sa se intample asa. Imi iau vina asupra mea, numai hai sa facem in asa fel incat sa fie totul ca la inceput. Hai sa ne destindem, sa uitam ca exista restul, sa fim doar noi doi si-o dimineata de septembrie...
Cu toate astea, nu pot sa-ti reprosez nimic. Pentru ca nimic din toate astea nu se compara cu privirea ta calda, cu mangaierea si sfatul tau, cu sprijinul tau, cu dragostea ta. Doar... exprimarea difera.
As vrea sa am mai mult timp, as vrea sa fim mai mult "noi" decat noi. Si as vrea sa fim nebuni. Sa facem tampenii si sa radem de ele, sa radem mai mult! Sa nu uitam ca inca suntem tineri. Da, inca SUNTEM TINERI!! Sa nu uitam ca suntem frumosi impreuna, sa nu uitam cat de mult ne placea sa ne sarutam in mijlocul strazii si cat de fierbinti erau privirile aruncate in statia de metrou, in drum spre casa! La naiba! Nu vreau sa se termine toate astea atat de repede!! Nu ma simt inca in stare sa renunt la tinerete, la naturalete si sa ma inham doar la probleme si servici!! Vreau viata noastra inapoi!! Te vreau pe tine inapoi! Stiu ca esti acolo, ascuns. Hai, iesi din umbra si fii tu!!

Mi-e dor de Eliade

2008-10-07T22:25:00.003+03:00

Mi-e dor de Mircea Eliade. Mi-e dor de noptile in care, in bucatarie, acasa la mama, nu se auzeau decat greierii de afara si foile cartii pe care o citeam. Aveam atunci atatea angoase, atatea suferinte, atatea nemultumiri! Si, cu toate astea, mi-e dor de vremurile alea! Unii cred ca ar numi asta "dor de acasa". Eu cred ca m-am poticnit in a rezolva problemele altora si nu mai am timp de ceea ce ma scotea din cotidian. Mi-aduc aminte ca uitam ca trebuie sa ma trezesc la 4, ca la 5 sa fiu deja la TV. Uitam ce zi este, uitam ca mi-e foame. Eliade era de vina.
Am venit in Bucurestiul asta murdar, ca orice "provincial", cu gandul ca voi avea timp de toate. Ufff, mare greseala.Am o cunostinta pe care o sunam mereu cand veneam in vizita in Capitala. Si, evident, mereu zicea acelasi lucru: "nu am timp, iarta-ma!". La un moment dat, sucarita ca ma tot refuza, mi-a zis: "ai sa vii si tu in Bucuresti si ai sa vezi ca nu mai ai timp de nimic!". Wow! Ce palme imi vine sa-mi dau acum! Cata dreptate avea!
Si mi-e dor de Eliade. Mi-e dor de zilele in care pregateam lucrarea de licenta si nu aveam timp sa citesc tot ce mi-ar fi trebuit mie. Eu scriam lucrarea pe publicistica lui Eliade in Dobrogea, si tot eu, darza, citeam nuvelele lui!! Desteapta fata! Dar, stii ce? Nu-mi pare rau absolut deloc!
Ca dovada, acum mi-e dor...
Nu cumva mi-e dor de singuratatea mea de atunci? De clipele mele de liniste? Ei, cata liniste poti avea cu mama si tata acasa, deh. Nu ca ma plang, dar... intelegeti voi. Da, uite, si de mama si tata mi-e dor. De serile in care glumeam pana tarziu, in bucatarie, la cafele. De mustrarile parintesti ale tatii si de sfaturile pline de dragoste ale mamei. Ehei......
Pana la urma, mi-e dor de tot. Parca am venit in alta lume. O lume fara Eliade. O lume doar cu munca, calculator, probleme si, din cand in cand, momente de respiro. Nu, nu sunt nefericita, sa nu ma inteleaga nimeni gresit! Doar ca ... mi-e dor de Eliade. Cred ca imi dadea o altfel de stare de spirit. Exact cum spun unii ca un cantaret sau trupa le ofera sprijin sa mearga mai departe, prin muzica lor. Cam asa. Asta e Eliade pentru mine.
Ma simt ca si cand i-as spune iubitului meu: "nu am timp de tine, asteapta-ma!". Tot am senzatia ca, intr-un final, se va supara ca nu-l bag in seama si ma va parasi.
Mai stai cu mine, Mircea! Am sa vin la tine.... curand!

Lectia Profesorului Cohen

2008-09-30T21:21:00.005+03:00

Am revenit. Stiu ca e destul de tarziu pentru asta, dar trebuie sa scriu despre Maestru. Despre Profesorul Cohen. Leonard Cohen.
Am reusit si am ajuns la concertul pe care EL l-a sustinut la Bucuresti, pe Stadionul Arcul de Triumf. Nu cred ca sunt in masura sa exprim prin cuvinte exact atmosfera de atunci. Un stadion intreg, electrizat, dominat de Profesor. M-am simtit ca in scoala primara, cand eram vrajita de invatatoare, care avea puterea sa ne acapareze total cu cate o poveste.
N-a mai contat. Ca esti tanar, batran, femeie sau barbat. Toti, pana la unul, pana si cei care vindeau racoritoare, toti s-au supus Lui.
Ioan T. Morar a avut dreptate. Lectia Profesorului Cohen a fost una binemeritata. In primul rand, pentru cei mai in varsta, care au asteptat 40 de ani sa-L vada. In al doilea rand, pentru noi, cei tineri, carora ne-a invatat "magia".
A dat clasa multora nu doar prin calitatile artistice. Sa canti, la 74 de ani, 3 ore, live.... e absolut fantastic. Oricat ar spune unii ca mai mult vinde Morandi.... de Morandi nu va mai sti nimeni in 3-5 ani. Cohen va mai da fiori inca o suta de ani. Cel putin.
A fost o lectie de demnitate.
A fost o lectie de arta!
In plus, Profesorul este un adevarat Domn. Da, un adevarat Domn, cu D mare!
Mai e nevoie sa spun ca fix in ziua concertului, El implinea 74 de ani? Sau stie toata lumea? A preferat sa vina sa cante pentru 10.000 de romani, veniti din toata tara, decat sa dea o petrecere in stilu-i caracteristic.
Bravo, Cohen! Felicitari, Profesore!
Este singura data cand ne luam lectia, in viata asta.
Multumim!

P.S. Ceva poze de la concert aveti aici, de la colegul meu, Matei Vladutescu.

http://www.radiolynx.ro/blogs/dincolo-de-sunet/2008/09/21/leonard-cohen/

Cui ii pasa?

2008-07-08T21:45:00.003+03:00

Somerset Maugham spunea ca "iubirea care dureaza cel mai mult este cea neimpartasita". Eu am gresit. Am impartasit-o, chiar fatis... Mare greseala! In momentul in care ai spus-o, mare parte din iubire se pierde... se pierd momente... se pierd sperante... se pierd cuvinte... se pierd atingeri... se pierde ... esenta...
Ramai cu senzatia ca ai facut marea greseala a vietii tale, cu un gust amar, si cu gandul ca "putea fi altfel". Daca incerci cumva sa refaci ce s-a pierdut... esti dezamagit, pentru ca nu mai ai energia, speranta si cuvintele necesare sa faci totul sa fie ca la inceput. Se duc toate. si, cel mai mult, se duce curajul. De a o lua de la inceput, de a vorbi fara sa stii ca e posibil sa fii inteles gresit, de a gasi aceleasi sperante si vise care te-au facut, la inceput, sa CREZI ca va fi bine, ca va fi frumos.
Plangi, si nici macar asta nu te mai ajuta. Oftezi, si o faci degeaba. NIMIC nu va mai fi ca atunci cand... taceai. Si observai. Si erai fericit ca "s-ar putea sa ... fie bine" (nu pot sa exprim clar ce am vrut sa zic, sorry...). Si-ti faceai tot felul de planuri si vise. Poate nu sperai neaparat intr-o schimbare, dar... stiai ca exista 50% sanse sa fie totul asa cum iti doresti.
Marea mea dilema este ca nush ce trebuie facut mai departe. Daca ar trebui sa dau sfatul asta unui prieten bun, n-as sti ce sa-i spun. E gol totul si imi doresc e sa fi tacut din gura. Atat. Sa fiu iar eu. Sa nu ma mai ascund. Si-mi mai doresc ceva: "O stea din ochii tai..." http://wildangie.blogspot.com/search?updated-max=2008-06-27T23%3A02%3A00%2B03%3A00&max-results=7

Cine e de vina?

2008-07-07T22:29:00.002+03:00

De ce sunt oamenii rai? De ce atunci cand nu stiu cum sa reactioneze, devin tzeposhi? De ce un compliment e luat in majoritatea cazurilor ca un afront?
Pentru ca le e frica. Pentru ca Experienta de viata pentru unii este atat de redusa, incat nu stiu cum sa "handle" o situatie. Pentru ca au impresia ca daca lasa garda jos si accepta un gand bun, o vorba, un compliment, devin vulnerabili. Ei, bine, nu. Nu e asa. De ce trebuie sa-mi fie mie frica de ceilalti ca spun ce gandesc? De ce trebuie sa rada toti imbecilii de felul cum eu privesc lucrurile. De ce nu accepta ceilalti ca sunt ceea ce sunt si nu ma schimb doar ca sa "dea bine la public"?
Ma intalnesc frecvent cu oameni care habar nu au ce inseamna cuvintele pe care le spun. Incredere, vointa, iubire, pasiune, educatie etc. Vorbe in vant. Iar cand le spun eu, ei le percep la fel: vorbe in vant. Pentru ca ei nu mai pot crede in niciunul din aceste cuvinte.
Si atunci, ce aleg? Aleg sa "dau bine", sau aleg sa raman eu cu mine si atat? De cele mai multe ori, aleg sa fiu eu, sa "am coloana" cum mi-ar spune mama. Si se intampla sa existe momente in care sa nu mai fiu eu, pentru ca... asa cred pe moment ca e bine. De ce, nush! Dar e al draq de greu apoi sa "te lasi vazuta" dupa aia. Asta incerc acum. Sa ma las vazuta asa cum sunt. Si ce primesc in schimb? Sictir...

"Biscaya"

2008-07-05T19:55:00.001+03:00

Biscaya este melodia mea de suflet. Melodia care imi aminteste instantaneu de mare.... de marea mea albastra...

Biscaya

Un an

2008-07-03T21:26:00.005+03:00

Cred ca melodia asta se potriveste noua foarte bine.... Nimeni n-a crezut ca vom rezista impreuna, ca va merge.... Dar iata ca a trecut deja un an. Si vor mai trece. 10. 20. 50. Impreuna, pana la capat! Te iubesc!

Ganduri despre Mama si Tata

2008-07-03T20:40:00.003+03:00

Mi se intampla de la o vreme sa nu mai suport sa aud de la cei din jur cuvinte urate si grele despre parinti. Zilele trecute, unul dintre colegii mei o boscorodea pe mama lui nush din ce motiv... Mi s-a strans stomacul instantaneu...
Nu am avut niciodata "relatia ideala" cu mama, din pacate. Insa, de cand am plecat de acasa...
Nush.. senzatia pe care o percep din jurul meu este ca oamenii isi dau seama prea tarziu ca trebuie sa nu se mai inversuneze fata de parinti. Realizeaza ce inseamna parintii numai cand nu mai sunt.
Spre fericirea mea, ii am pe amandoi langa mine. langa, vorba vine, ca ne despart 300 de kilometri. Dar cred ca niciodata n-am fost mai apropiata de ei ca acum. E o vorba..."mai rarutz, ca-i mai dragutz". Curios este ca nu mai gandesc asa. Curios mi se pare ca in urma cu un an si ceva tanjeam dupa cateva zile langa EL, iar acum, cand il am pe El langa mine, tanjesc dupa cateva zile langa parinti. Nimic nou, stiu, e normal sa fie asa.
Atunci, daca e totul asa normal, de ce am senzatia ca numai mie mi se strange stomacul cand aud vorbindu-se urat de cate o mama... a altcuiva, nu a mea, dar o "mama"?
Se rupe sufletu-n mine ca nu le pot fi sprijin real :(. Imi doresc sa raman asa, cu dragostea ce le-o port mereu neschimbata. Si-mi doresc ca atunci cand ma voi intoarce acasa, sa le pot oferi confortul si suportul pe care mi l-au acordat si ei mie, atunci cand am avut nevoie.
Si sa stiti de la mine un lucru: NIMENI, dar ABSOLUT NIMENI in lumea asta nu ne vrea mai mult bine ca PARINTII. MAMA. TATA.
Cu toate astea...recunosc! Desi comunicarea este domeniul in care muncesc, nu o pot aplica in relatiile cu ei mereu. Mi-e greu sa spun de ce, pentru ca nici eu nu stiu. Stiu ca as vrea sa dau timpul inapoi si sa-mi iau inapoi vorbele grele si urate pe care le-am spus de-a lungul anilor. Sa sterg durerea ce le-am provocat-o. Sa le spun: "Mami, tati, am gresit, imi cer iertare!". Si ei sa nu ramana cu nicio urma.
Din pacate, nu pot. Si ustura al naibii de tare.
Ai avut dreptate, mami!
Va iubesc!!

Am invatat ...

2008-06-28T00:00:00.000+03:00

Am invatat sa scriu... literele... cand ai venit tu... am invatat, atunci, sa scriu "te iubesc"... sa spun "te iubesc"...si sa simt...ca te iubesc...
Am invatat ca vreau, cand te-am vrut pe tine... am invatat atunci ca "a vrea"... inseamna "a iubi"...
Am invatat... sa invat de la tine... am invatat ca "a invata" inseamna ... TU...
Am invatat ca atunci cand dormi... ingerii imi spun la ureche ca ma iubesti...si am invatat ca atunci cand nu esti langa mine.... ingerii mi-aduc un sarut de la tine...
Am invatat ca ma iubesti... cum mi-am dorit sa fiu iubita... si am invatat...ca trebuie sa te invat... si ca trebuie sa... invat cum sa te invat....
Am invatat marea...si briza... pentru ca toate sunt in tine... Am invatat iubirea... pentru ca o gasesc in tine... Am invatat ... ca TU ESTI TOTUL PENTRU MINE...

Impreuna. Pana la capat

2008-06-27T23:05:00.001+03:00

Mi-e greu sa nu te am langa mine…e un chin. Un chin indulcit de faptul ca stiu cat de mult ma iubesti. Si totusi… Mi-e dor de tine! Mi-e dor de mirosul tau impregnat in pielea mea. Iti simt lipsa, mai ales in orele tarzii din noapte. Ma obisnuisem sa te simt langa mine seara de seara, sa iti simt rasuflarea calda langa urechea mea… instinctiv duc mana pe perna de langa mine si nu esti… Astept in fiecare noapte sa vii sa ma iei in brate si asteptarea doare… Mai stii cum ne imbratisam?... Mai stii cat eram de fericiti amandoi? Mi-e dor de buzele tale si mi-e dor sa-ti simt caldura sufletului… Stiu ca-mi esti aproape, stiu ca gandul tau zboara spre mine, dar tot mi-e dor…
O saptamana am simtit ca zbor. Dupa saptamana asta m-am convins ca impreuna suntem puternici. Impreuna, doar impreuna. Pana la capat.

Astept sa bata briza iar...

2008-06-27T23:02:00.000+03:00

E toamna, vantul si ploaia isi intra in drepturi cu fiecare ceas. Doar briza intarzie sa apara... Mi-e dor de ea. Mi-e dor sa-i simt din nou atingerea, mi-e dor sa ma-nfior sub sarutul ei... E toamna, da, si briza-ntarzie s-apara... Dar eu tot o astept. Si va veni, calauzita de chemarea marii albastre.
As vrea sa pot sa nu-ti mai dau drumul, sa te chem la mine si sa nu-ti dau voie sa mai fugi vreodata. Te am mereu in suflet, dar atingerea ta e sfanta, si mi-e dor... mi-e atat de dor!
Mi-e atat de dor incat as putea sa tin piept vantului cu dragostea mea si ploii cu gandurile mele...
As vrea sa plang de dor, dar dorul imi umple sufletul, e un dor atat de dulce... Ma doare sufletul cand nu esti langa mine, dar ce durere dulce!...
E toamna, si e frig. Doar gandul la tine imi poate incalzi sufletul. Astept sa bata briza iar...
Mi-e frica sa nu inceteze sa mai bata pentru mine. Traiesc cu teama ca briza mea se va-ndrepta catre alta mare, mai mare sau mai albastra. Ma doare sufletul stiind ca ai putea sa nu mai crezi in cerul meu. Nu e cel mai senin cer pe care l-ai cunoscut, dar e cu siguranta cel mai sincer.
Si astept... astept mereu sa bata briza iar... Doar briza mea, doar briza care-mi este draga. Cum as putea sa rup cuvintele, sa le fac doar ale mele, sa le dau sens nou, sa-ti spuna clar cat te iubesc? Cum as putea sa le transform in pescarusi, sa te caute si sa te aduca inapoi la mine? Cum as putea sa transform distanta intr-un gand, sa te prefac in emotie, sa te pastrez aproape de mine mereu?
Te port in suflet zi de zi, imi esti in gand ora de ora, si te-as vrea aici in fiecare secunda. Mi-e dor de-o imbratisare calda, de un sarut infocat... Mi-e dor de tine!!!

Promisiune

2008-06-27T22:59:00.002+03:00

Promisiune

"Dar n-am sa-ti cer
Decat o stea
Din ochii tai albastri
Si doua picaturi
De suflet ratacit.
O stea sa-mi duca dorul
In nopti insingurate
Si doua picaturi de suflet
Sa le rastorn in mine."

Un an fara Paler

2008-05-07T15:10:00.000+03:00

“Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta – murim.”

Astăzi se împlineşte un an de când scriitorul Octavian Paler a încetat din viaţă. De la prieteni şi rude, până la oamenii care l-au cunoscut doar prin intermediul operei sale, toţi i-au fost alături în ultimele clipe.

Reputatul jurnalist a murit pe 7 mai 2007 la vârsta de 81 de ani în urma unui atac de cord. Prozator şi eseist, Octavian Paler a fost, înainte şi după 1990, una dintre personalităţile marcante ale societăţii civile, dar şi un observator al fenomenelor politice şi culturale româneşti.

În urma sa au rămas cărţile din bibliotecă - "Drumuri prin memorie", "Mitologii subiective", "Viaţa pe un peron" sau "Un om norocos".

Sambata, la ora 11:00, va avea loc o slujba religioasa la mormantul scriitorului, la Cimitirul Sfanta Vineri, din Capitala.

Sunt fata marii...

2006-10-17T23:23:00.000+03:00

"Sunt fata marii.... Si-s eu, cu bune si cu rele. Sunt fata marii si-ncerc din rasputeri sa fiu asa cum ma iubesti. Sa fiu albastra, pentru ca seman foarte mult cu marea. E marea mea albastra... Iar tu esti briza dulce, calda, ce infioara valul.
Sunt fata marii si-asa cum sunt, eu te iubesc. Fiindca esti tu, cu bune si cu rele.
Nu poate nimeni sa desparta marea de briza-i calda, chiar de ea bate doar o data-n calduroasa vara. E imposibil sa existe-o mare-albastra, fara de briza-i calda, si briza calda fara de marea ei albastra.
Daca n-ai fi tu briza mea, eu n-as mai fi albastra, si nici mare. De n-as fi eu, tu n-ai fi briza, si nici calda.
Promit sa-ti fiu albastra mare!...
Promiti sa fii tu briza calda?..."

Intalnire...

2006-10-17T23:22:00.000+03:00

"M-am intalnit cu vantul si m-a-ntrebat de ce nu-l mai iubesc. I-am spus ca adierea lui nu ma-nfioara asa cum o faci tu.
M-am intalnit cu soarele si m-a-ntrebat de ce nu-i mai zambesc. Si i-am marturisit ca stralucesti tu pentru mine.
M-am intalnit cu frunzele si m-au intrebat de ce nu le mai vizitez, din timp in timp. Le-am spus ca fosnetul lor nu se compara cu soapta ta.
M-am intalnit cu luna si m-a-ntrebat de ce ii sunt straina. I-am aratat ca suntem doi acum si ne-a zambit.
M-am intalnit cu marul si m-a-ntrebat de ce nu il mai plac. I-am spus ca tu esti cel mai dulce.
M-am intalnit cu oamenii... Ei m-au privit si m-au intrebat de ce zambesc... Iar eu le-am spus..."iubesc!".
M-am dus sa ma-ntalnesc cu marea. Si a venit, fidela, sa-mi mangaie dorul. m-a intrebat si ea ceva: "Esti fericita?".... "Da!!!"................."

Ti-am spus ca te iubesc?

2006-10-17T23:20:00.000+03:00

Te sarut de o mie de ori, iubitul meu!!!
Te-mbratisez cum marea imbratiseaza cerul!!!
Ti-am simtit lipsa asta seara, recunosc...
:)
Ti-am spus ca te iubesc?
Ti-am spus cat te iubesc?
Ti-am spus vreodata ca atunci cand vorbim dimineata la telefon, mi se zbarleste pielea pe mine de emotie?...
Ti-am spus vreodata cat de bine ma simt cu tine?
Ti-am spus vreodata ca ma faci sa ma simt FEMEIE??
Ti-am spus vreodata ca te iubesc?
Ti-am spus vreodata ca iubirea ta este atat de calda incat imi incalzeste sufletul complet?
Ti-am spus vreodata ca ma simt cu tine asa cum nu m-am mai simtit vreodata? Fericita...
Ti-am spus vreodata ca te iubesc?
Ahh! Uite cate lucruri importante nu ti-am spus pana acum!!!
Ma lovesc de cuvinte si ma dor... Ma dor ca nu ti le pot sopti la ureche... Ma dori ca esti departe, si nu te pot atinge decat cu sufletul, iar umaru-ti tanjeste dupa mangaierea mea, asa cum sanul meu tanjeste dupa sarutul tau....
Adorm cu tine-n suflet si in gand, iubitul meu...
Noapte buna!

Dimineatza de septembrie

2006-10-02T18:59:00.000+03:00

E dimineatza. E septembrie. E racoare. Nu frig, racoare – atat cat sa ma strangi in brate. Cafeaua aburinda ma-mbata cu aroma-I puternica. As vrea sa ma tii in brate… E atat de simpla dimineata asta… Aud valurile inspumate cum rascolesc nisipul. Noi doi, o cafea si marea. Fara discutii incalcite, fara cuvinte grele… noi doi si-un “te iubesc”…

Descopar in mine in fiecare zi dorinte pe care le credeam ingropate pentru mult timp, daca nu pentru totdeauna. Descopar in fiecare zi ca pot, din nou, sa iubesc. Descopar in fiecare zi ca te descopar zilnic, mai aproape de mine, mai aproape de sufletul meu. Dar esti atat de departe!... Sa nu razi, dar iubirea mea n-ai s-o gasesti in cuvinte. Iubirea mea ai s-o descoperi si ai s-o gasesti intr-un sarut, intr-o atingere, intr-o privire. Cuvintele sunt seci, sarutul e plin de pasiune. Cuvintele se pierd, atingerea iti mangaie sufletul pentru totdeauna.

Parca plutesc, gandindu-ma la tine. E vis, si totusi nu. Esti vis, pentru ca doar in vis te pot iubi. Esti adevar, pentru ca ceea ce simt e adevar.

Tanjesc dup-o atingere infrigurata. Mi-e dor de-un zambet si-o privire calda. In vis te-am luat in brate. In vis, eram doar noi si-o dimineata trista de septembrie…

De ce mi te doresc atat?? De ce ma gandesc doar la tine?? De ce din zeci de brate, eu le doresc in juru-mi p’ale tale?? De ce din zeci de buze, le caut sa le sorb doar p’ale tale?? De ce dintr-o privire ma-nfior?? De ce se umple suletul cand te aud?? De ce sa te doresc taman pe tine?? De ce??...

De ce n-am cum sa stiu, si doare. Te vreau langa mine, asta stiu. Stiu ca te pot iubi, poate cum te-au iubit si altele, ai sa spui. Si poate ai dreptate, poate nu stiu sa iubesc, poate nu stiu sa iubesc asa cum ti-ai dori tu. Stiu doar sa te iubesc asa cum stiu, asa cum simt. Iar daca nu-I de-ajuns, am sa te iubesc, din nou, in vis, in gand. Si-n gand ai sa ma iubesti si tu, desi in viata asta n-ai s-o faci. Si ai sa fugi, si-ai sa fii trist, fiindca nu te-am iubit de-ajuns.

O pata de culoare

2006-10-02T18:57:00.000+03:00

Ma simt inconjurata de lumi straine… de oameni pustii si seci. Parca nu au niciun pic de culoare, parca nu sunt vii!...

Si, printre ei, esti tu. Printre nuantele de gri, esti tu. Colorat. Viu. Da, viu. Cred ca viata si-e reinventat definitia cand ai aparut tu. Cred ca viata nu se mai masoara in zile, luni si ani. Se masoara in sentimente. In trairi. In sarutari. In noi. Cum as putea sa spun ca-mi doresc mai mult o ora la bratul tau, decat un fior, o privire? De cand nu ne-am vazut n-au trecut atatea zile, ci doar n suspine si n visuri.

As vrea sa simt durerea din cauza ca nu te pot atinge cand sunt alaturi de tine, dar asa as sti ca te simt cu toti porii. As vrea sa pot sa te privesc in voie, dimineatza. Dimineatza e timpul meu. Dimineatza cred ca iubesc cel mai mult. Dimineatza vreau sa simt ca-mi esti aproape, ca esti doar al meu.

Jurnal de calatorie

2006-10-02T18:46:00.000+03:00

Calimanesti, vineri, 21 iulie.
Urasc apa asta care ar fi trebuit sa ne poarte pe amandoi inspre poalele muntelui, urasc linistea asta galagioasa care nu face decat sa-mi aduca aminte de cat de singura sunt si de cat esti de departe de sufletul meu. De ce? De ce nu vii sa vezi furnicile urcand pe zidul asta plin de mushchi? Verdeata lui urat mirositoare, pe care o urasc, imi spune ca parfumul carnii tale nu se va simti niciodata pe pielea mea!...
Cozia, idem.
Aici nu pot sa urasc. Aici pot sa iubesc, aici pot sa recunosc ca te iubesc. Nu mi-e frica, chiar de te voi pierde, iar. Iar, ptr ca prima oara te-am pierdut cand te-am cunoscut... Sunt aparata de o credintza care, culmea!, nu pare sa-mi apartzina. E de ajuns sa stiu ca, prin nastere, fac parte dintr-o religie care are atata bunatate, si sunt fericita ca nu mi s-a pietrificat sufletul, iubindu-te - savarshind pacatul de a te iubi. Poate ca este singurul loc in care voi recunoaste cat de mult te iubesc.
Ranca, sambata, 22 iulie.
Sunt la 1600 de metri deasupra nivelului marii, dar aerul asta de munte tot nu reuseste sa-mi alunge apasarea de pe suflet. Poti sa-ti inchipui cum e sa-ti simti trupul framantat toata noaptea de niste maini care-ti sunt straine, iar carnea ta sa urle inauntru numele altui barbat??? Sa simti cum tzi se rascoleshte stomacul cand tu cautzi disperata buzele acelea... acelea, nu astea!!! Orice atingere ma murdareshte complet, si doar gandul ca poate, "some day", vor fi "acele" maini cele care sa-mi "mane pe coapse iepuri mici"...
Si dimineatza asta! Ahhh, Doamne, dimineatza asta!!! Si o bucatzica de cer mi se deschide acum in suflet, dar... ce folos?? Promit sa nu spun! Nu spun!...
Hobitza, idem.
Simtzurile imi sunt paralizate. Nu ma gandesc decat ca mai am o noapte de chin. Nu pot sa-mi alung gustul amar si dorul de tot ce-mi este drag. Profit de orice moment ca sa ma inchid in gandurile mele, sa scap, sa evadez in tine. Muntele asta ma innebuneste!!! De ce frunza asta nu ma lasa in pace? De ce ma chinuie si cerul asta?? De ce nu pot sa nu ma gandesc la tine? Ahh, uite-l ca vine iar... mi-e sila de tot ce inseamna atingeri care nu-ti apartin. As vrea sa evadez, sa-mi las corpul sa suporte mizeriile astea, sa ma-nchid in tine. Mi-e dor de tine, stiu, lasa-ma sa visez, mi-e dor de carnea ta, de stransoarea ta, de respiratia ta langa tamplele mele, stiu, lasa-ma sa visez...
Tismana, idem.
Pur si simplu, daca... Ahh!! Nu ma pot regasi aici! Cozia e altfel... Aici nu apartin acestui loc, nu simt vibrand nimic in suflet. Raul Tismana nu-mi da pace, nu ma lasa sa-mi trezesc simtzurile. As vrea sa-ti spun cat de mult te iubesc, as vrea sa pot sa-ti arat tot ce e acum in mine, toata ura pe care o am fatza de toate lucrurile fara tine!... Nici macar faptul ca te port in suflet nu-mi mai ajunge!... Vreau mai mult, mai mult! Te vreau mai mult, asa cum *** ** *** te vrea si te cheama in fiecare seara... Vreau sa musc din tine asa cum musca raul asta din munte! Sa-ti sap albii in piele cu unghiile, pentru ca doar asa iti vei aminti ca existenta mea depinde numai de tine!!... Devoratzie, da! canibalica, da!...
Muntele asta ma apasa iar pe suflet, si am nevoie de terapie cu nesfarshita mea mare albastra!
Promit sa nu-ti mai spun ca te iubesc! Promit sa ma cenzurez in continuare, sa nu fiu eu nici macar in acest jurnal de calatorie stupid! Doar asa ma iubesti tu, fiind alta! Promiti sa ma iubesti si dupa ce am sa te iubesc? Promiti?.. Hai, minte-ma asa cum numai tu stii...

In trecere prin Maldareshti, Horezu si Costeshti, duminica, 23 iulie.
Mi-e sila, da, mi-e sila!
Las in urma muntele si aproape trei zile de murdarie umana.
Parca atmosfera se incarca iar cu mirosul tau, si ma imbat cu el, si mai vreau, si stiu ca n-am sa te am, pentru ca tu esti sortit ingerilor, doar ei te pot ferici pe tine... Mi-e greu sa mai scriu, mi-e greu sa respir stiind ca nu esti langa mine.
Marea mea albastra ma asteapta, ma intorc la ea, fidela.
Maine e luni, si-am sa te iubesc din nou, ca pana acum. Acum te urasc, pentru ca nu esti langa mine.