Inca nu renunt la vis

Iau in brate visul tau si incerc sa-l fac realitate. Pacat ca noi doi avem viziuni diferite asupra problemelor. Si a viselor. Si pacat ca ne exprimam atat de diferit...
M-ai rasfatat prea tare si acum imi pare rau. Ma doare sufletul ca nu mai pot accepta sa fie altfel decat vreau eu si cum vreau eu.
Si-mi pare rau ca nu poti vedea cat de putine lucruri iti cer. Nu trebuia sa se intample asa. Imi iau vina asupra mea, numai hai sa facem in asa fel incat sa fie totul ca la inceput. Hai sa ne destindem, sa uitam ca exista restul, sa fim doar noi doi si-o dimineata de septembrie...
Cu toate astea, nu pot sa-ti reprosez nimic. Pentru ca nimic din toate astea nu se compara cu privirea ta calda, cu mangaierea si sfatul tau, cu sprijinul tau, cu dragostea ta. Doar... exprimarea difera.
As vrea sa am mai mult timp, as vrea sa fim mai mult "noi" decat noi. Si as vrea sa fim nebuni. Sa facem tampenii si sa radem de ele, sa radem mai mult! Sa nu uitam ca inca suntem tineri. Da, inca SUNTEM TINERI!! Sa nu uitam ca suntem frumosi impreuna, sa nu uitam cat de mult ne placea sa ne sarutam in mijlocul strazii si cat de fierbinti erau privirile aruncate in statia de metrou, in drum spre casa! La naiba! Nu vreau sa se termine toate astea atat de repede!! Nu ma simt inca in stare sa renunt la tinerete, la naturalete si sa ma inham doar la probleme si servici!! Vreau viata noastra inapoi!! Te vreau pe tine inapoi! Stiu ca esti acolo, ascuns. Hai, iesi din umbra si fii tu!!