Wednesday, November 05, 2008

Ma mut in casa noua!

Dragilor, am casa noua! O puteti vizita de acum, oricand, pe www.shtiuca.ro. Acest blog va ramane, iar pe site-ul nou va fi mereu link catre acesta. Asta pentru cei care mai au curiozitatea sa citeasca ceva din el.
Singura rugaminte este sa aveti rabdare sa descopar si eu cum si in ce fel se umbla prin tehnologie :D.
Va multumesc si va astept pe toti la noua adresa!

Tuesday, November 04, 2008

Un poet. Cristian Bădiliţă

Astazi am descoperit un Poet. Un minunat Poet. Numele sau este Cristian Bădiliţă, nascut in 1968.
Istoric al creştinismului timpuriu, eseist, poet. Este doctor al Universităţii Paris IV-Sorbona cu teza Métamorphoses de l’Antichrist chez les Pères de l’Eglise (Paris, Beauchesne, 2005, premiul Salomon Reinach al Asociaţiei Eleniştilor din Franţa; trad. românească, Polirom, 2006). Cristian Bădiliţă este si coordonator al Septuagintei în cadrul New Europe College, Bucureşti. In plus, se bucură de titlul de Fellow al Istituto trentino di cultura (2002-2005) şi al Wissenschaftskolleg zu Berlin (2005-2006).
Trebuie sa mai spun ca are o serie de traduceri comentate din greacă şi latină: Evanghelii apocrife (ed. a IV-a, Polirom, 2007); Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul (ed. a II-a, Polirom, 2003); Patericul (ed. a III-a, Polirom, 2007) etc.
Mai jos aveti o mostra din poezia lui Cristian Bădiliţă. Va las sa-l descoperiti si voi, asa cum l-am descoperit si eu.
Multumesc fratelui meu, Andrei, pentru ca l-a adus in atentia mea.


Livada

Livada mea cu meri şi pruni gravizi
de-atâta ploaie te-ai făcut mireasă
întinsă pe-o cocoaşă mătăsoasă
păzită de trei câini şi doi molizi

din pulpa ta mănânc pe săturate
bacşişul morţii, lacrimi beau, tărie,
cu mâinile sub cap, întins pe spate
ca bunul Lazăr condamnat să-nvie

la ora cînd pendulul subteran
îşi schimbă mădularele şi ţipă
când timpul se cocleşte sub cadran
şi îngerul îşi tunde o aripă,

livadă milostivă, dacă vrei
îngroapă-mă sub tine doar o vară
să dorm buştean păscut de câţiva miei
şi-un măr frumos din tâmplă să-mi răsară.

Saturday, November 01, 2008

Crizatul

Da. Intr-un final, trebuie sa ma apuc de scris despre asta. Criza barbatilor de 40 de ani. Stiu, s-a discutat mult, inca se mai discuta si se va mai vorbi despre asta cata vreme vor mai fi barbati cu varsta asta. De mult timp vreau sa abordez subiectul. Nu ca sa aduc eu vreo noutate, ci doar sa-mi spun "of-ul".
Am intalnit in ultimii trei ani mai multi barbati care aveau in jur de 40 de ani. Cu cateva exceptii (f putine), toti prezinta acelasi tip de comportament. Sunt diferiti, evident, pentru ca sunt personalitati diferite. Dar, in esenta, sunt la fel.
Subiectul principal: sexul. Evident :)). Ceea ce au pierdut de ceva vreme. Sau poate n-au pierdut, dar a devenit tot mai rar, poate tot mai plictisitor alaturi de consoarta. Pentru ca da, mai toti, la 40 de ani, sunt casatoriti. Spuneam rar, plictisitor, daca nu cumva lipseste cu desavarsire. Nu mereu din cauza ei, ci din cauza ca el nu o mai vede la fel, pentru ca ea ( dupa 1, 2 sau 10 copii, nu mai arata ca la nunta). Dar, de obicei, barbatii "trendy" nu mai fac sex cu sotiile pentru ca "asa e la moda". Nu stiu de unde a aparut trendul asta, dar ma scoate din minti. Cum adica, e la moda sa nu mai faci sex cu sotia? Asa bine. Pentru ca la moda este sa ai amante. Tinere, evident. Altfel, intri in gura lumii ca ti-ai luat alta stafida, in loc de o "bobita".
Dupa cum spuneam, cuvantul de ordine e sex. In primul rand, crizatul isi baga si-si scoate organul pe unde si de unde poate. Doua vorbe, trei organe. Si asta e trendy. Nu esti "coios" daca nu iti bagi **** macar o data intr-o fraza. Sa vada lumea cine e barbatul, nu?
In al doilea rand, crizatul este mereu cel mai smecher si mai sexos si mai Casanova. Un adevarat Don Juan, ce sa mai zic? El e cel mai tare si cel mai performant in arta amorului. Este singurul care tie, ca femeie, iti poate demonstra ca mai bine nu se poate. Doar cu el poti atinge orgasmul suprem, cu el poti urca pe cele mai inalte culmi ale placerii. Hai, sictir! Punct RO!!
Trei. El detine adevarul suprem. Este unicul care te poate indruma in orice problema. Si, evident, este singurul care stie orice despre orice. N-ai sa auzi niciodata de la el ca nu se pricepe sa schimbe un filtru la aerul conditionat, ca nu stie cate-n luna si in stele despre masini sau ca nu a auzit niciodata despre nu mai stiu care curent muzical, pe care el in copilarie l-a mancat pe paine. Nuuu!! Niciodata!!! Chiar cuvantul asta nu ii este strain. "Eu? Sa fac asa ceva? Niciodata! Doar ma stii!" In afara de asta, este singurul care isi poate da cu parerea asupra caracterului unui om. Nu conteaza cum esti tu, de felul tau, daca el ti-a facut reclama negativa, atunci la revedere, mamica! Esti ars! Mancat, ce sa mai vorbim.... Si nu se va lasa pana nu va convinge multa lume ca esti asa cum zice el.
Nu mai stiu la ce punct am ajuns. Cert e ca acum trebuie sa va spun sa nu va certati niciodata cu un "crizat". Cea mai mare greseala! Nu numai ca va va face cu ou si cu otet, pe toate caile posibile si imposibile, dar o va face si public. "Ai auzit, mah, ce zice x? Fir-ar el sa fie, are impresia ca ii merge cu mine?" (Asta e doar inceputul, si e unul duios. Va puteti gandi singuri sa limbajul este unul deloc decent si contine muuuuulte organe sexuale. Ale lui, evident.).
Am pomenit de faptul ca acest "crizat" face curte si unei gaini, daca o prinde? Oooo!! Da!! Credeti-ma pe cuvant!! Indiferent de varsta, fizic, kilograme, orice femeie "proaspata" intra in vizorul lui. Proaspata in sensul de nou venita in locurile unde crizatul isi desfasoara diversele activitati. De obicei, la munca. Nu mai conteaza ca se scarbeste de fata cu toti cand vede o femeie cat casa, daca ii pica in plasa, merge!!! De obicei, replica lui atunci cand e luat la rost este: "vroiam sa vad cum e". Mi-aduc aminte de duda aia cu "indianul talpa-iute, cum te prinde, cum te ... fugareste". :D
Daca, fereasca Sfantul! ai picat in plasa crizatului, ai doua sanse: ori i se aprind calcaiele dupa tine, ori te scoate de 2 ori in oras si o data in dormitor si gata. In primul caz, e cat se poate de atent si grijuliu. Iti face tot felul de cadouri, surprize, te rasfata in fel si chip, doar doar te culci cu el. Iti spune ca pentru tine baga divort. Si asta de la prima intalnire. Been there, done that, proasta fusai! :)) Asta ca sa nu credeti ca vorbesc in necunostinta de cauza.
In al doilea caz, e naspa. Pentru ca, daca nu e cat de cat trecut prin cei 7 ani de acasa, exista riscul sa ajungi mascota lui. Si tine-te, maicuta, atunci! Ca face un misto de tine si asa te spurca, de nu te mai speli nici cu 100 de kilograme de sapun!!
Daca, cumva, "prospatura" nu-i raspunde la avansuri, e suparat nevoie mare. Zice el ca nu da importanta, dar e vizibil de la o posta. In cel mai rau caz, un apropiat ii fura "prospatura'. Ouch!! Asta e oftica pe fata. Cu amenintari, injuraturi. Ba, mai mult, ii tine lectii prospaturii si o pune el la colt. "Asculta la mine, nu fii proasta, nu te baga in asa ceva". Cam asa suna lectia.
As vrea sa revin la ceea ce ii lipseste crizatului. Sexul. In majoritatea cazurilor, toate discutiile, toate glumele, toate apropos-urile, TOATE duc la sex. Nu poti spune nimic, pentru ca se interpreteaza. Fereasca Sfantul sa-i spui colegei tale despre farfuria cu struguri: "bag-o in frigider". Doamne fereste!! "Bag-o, dar mai bine lasa ca o bag eu, tu stai pe spate". Mda. Ce sa mai zic?...
Ajung si la apelative. Manca-v-as sufletul vostru, chiar nu se poate sa traim fara ele? Recunosc, folosesc si eu unul: "puiu". E foarte scurt si foarte personal. De obicei, il folosesc cand ma alint :D. In schimb, cand aud "pisi", "tzutzu", "ursulet" si altele de genul asta mi se face rau. Toti barbatii cu varsta peste 40 de ani folosesc cuvintele astea!! Ma scot din minti!! Inteleg la o femeie, inteleg la aia de 18-20 de ani, dar la 40?!?!?!?!!!!! Ca sa nu revin la subiectul care ii place la nebunie lui Dragosh, cel cu diminutivele folosite aiurea. "Pisi mic, ce funduletz mic ai!" sau "Pisoi, bem si noi un ceiuc?". Uhhhhhhh!!!!!!!
Am obosit. Deja ma enervez numai recitind. Stiu ca o sa-mi iau multa carne dupa postul asta. Asta e. Cine se simte atacat, va ataca la randu-i. Nu ma deranjeaza. Iar cei pe care am vrut sa-i ating prin ce am scris nu mai sunt de foarte mult timp in zona activitatilor mele. Daca imi mai amintesc ceva, promit sa revin cu un alt post. NU! Nu fac serial, nu scriu povesti, nu! Incerc sa-mi pastrez originalitatea... Prietenii stiu de ce!!

Wednesday, October 29, 2008

Despre "scriitori" si "filosofi"

Nu inteleg nici moarta de ce unii oameni se apuca de scris. Chiar nu stiu. Pardon, sa nu fiu inteleasa gresit. Nu inteleg de ce oamenii care se apuca de scris nu scriu nimic original. Se apuca de scris despre diverse subiecte, dar nu spun nimic din ceea ce gandesc ei insisi. Totul este un copy / paste penibil. Maicuta, daca vrei sa scrii, scrie si tu despre ceea ce crezi TU, nu despre ce a scris celalalt. Incearca sa fii original, sa nu furi ideile altora. Chiar esti atat de lipsit /-a de originalitate??? Chiar nu-ti scapara mintea la ceva nou? Ah, Doamne! E plina tara de "scriitori", de mari oameni ai ideilor si cuvintelor.
Ca sa fiu mai explicita... daca scrie unu' despre un subiect... clar il vei regasi in scurt timp pe inca alte sapte bloguri. Manca-v-as sufletul, doar atat puteti? Asta e toata "filosofia" voastra? Asta e tot ce poate creierul vostru, cel pe care il laudati atat?
Ca sa nu mai spun ca m-am saturat de "filosofii lu' peste", care au citit cateva citate din Heidegger si Kant si gata! Sunt cei mai mari ideologi ai generatiei lor. Fratilor!!! O insiruire de neologisme nu va ajuta cu nimic in constructia imaginii proprii! Nu e mai bine ori sa va rezumati la limbajul comun si la bunul simt in a percepe viata, ori sa va lasati de scris? Oricare ar fi alegerea, tot "artisti neintelesi" ramaneti. Acei pierde-vara cu pretentii de "scriitori" si "filosofi".
Cuzubane, aveai dreptate! Abia astept sa bem o "cafelutza" sau un "ceiuc", ca sa imi speli creierul de atata filosofie!!! ;)

Monday, October 27, 2008

I'll Be Missing You, Guys!!

- Adio sau pe curand?! - continuare -

Multe sunt lucrurile care imi vor lipsi. Nu stiu daca pot sa le enumar, nu cred ca e locul si momentul. Un lucru e sigur: imi vor lipsi Oamenii. In clip sunt doi dintre ei, Mircea Elisei si Matei Vladutescu. Doi colegi. Doi muzicieni. Doi (sper eu) prieteni.
Momente ca acesta inregistrat de mine sunt putine, dar pretioase. Va multumesc voua, celor care mi le-ati dat! I'll be missing you, guys!!


video

Sunday, October 26, 2008

Play Me



Neil Diamond - Play Me


Ei, da! Nu putea sa lipseasca melodia asta din blogul asta. Nu am descoperit-o eu, ci un prieten bun. Pentru el cred ca are o insemnatate mai mare decat pentru mine. Cu toate astea, nu pot sa neg ca de multe ori ma simteam foarte... apropiata de piesa asta. Am multe amintiri legate de ea. Savurati si voi momentul si bucurati-va daca simtiti la fel. Multumesc, Adrian! Multumesc, Sig, pentru piesa!

Friday, October 24, 2008

Adio sau pe curand?!

Mi-e groaza de momentul in care va trebui EFECTIV sa-mi iau la revedere. Intr-o mica masura am facut-o deja, dar cred ca inca nu am realizat.
Mi-e groaza de ce las in urma, dar si mai groaza mi-e de ce am in fata.
Ce las in urma? Pai las ore in sir de munca, un program aiurea, cativa colegi pupincuristi si turnatori, multe ore de nesomn, foarte mult stres.
Ce las in urma? Pai las cele cateva zeci de minute de "rasfatz" alaturi de colegii mei, cei cativa prieteni pe care mi-e extrem de greu sa-i parasesc, daruirea si pasiunea pentru radio, sufletul meu. Nu, nu-s prostii, mi-e drag. Mi-e drag rau si se rupe sufletu-n mine ca plec. Mi-s dragi rau oamenii de aici (nu toti) si imi pare nespus de rau ca n-am sa-i mai am langa mine, in fiecare zi.
Ce am in fata? ... Niste oameni straini, locuri neumblate si un stil care nu-mi este caracteristic. Nimic din mine nu e acolo. Nimic.
Si atunci de ce o fac? Nu stiu nici eu exact. Plec pentru ca am fost invatata sa lucrez dupa un standard. Plec pentru ca vreau sa fac lucrurile bine si nu reusesc daca depind de altii. Nu, nu e vorba de lucrul in echipa. E vorba despre responsabilitatea care lipseste cu desavarsire oamenilor cu care lucrez. Daca as putea, as face totul singura. Dar nu am timp suficient. Poate ar trebui sa se inventeze ora de 120 de minute si ziua de 36 de ore...
Dar nu pot sa scap de nodul din gat. AMR 2 zile de stat aici, imi spunea unul dintre colegii mei dragi azi. Doar 2 zile, in care trebuie sa-i privesc pe toti pana ma satur, ca sa nu-mi fie dor de ei.
La dracu! Ba o sa-mi fie! Si-mi vine sa mor din cauza asta!
O sa-mi fie dor si de "maruntisurile" de care ma ingrijeam. Nu mare branza, dar erau ale mele si-mi va fi al naibii de greu sa le vad facute de altcineva.

- va urma -