Sunt fata marii...

"Sunt fata marii.... Si-s eu, cu bune si cu rele. Sunt fata marii si-ncerc din rasputeri sa fiu asa cum ma iubesti. Sa fiu albastra, pentru ca seman foarte mult cu marea. E marea mea albastra... Iar tu esti briza dulce, calda, ce infioara valul.
Sunt fata marii si-asa cum sunt, eu te iubesc. Fiindca esti tu, cu bune si cu rele.
Nu poate nimeni sa desparta marea de briza-i calda, chiar de ea bate doar o data-n calduroasa vara. E imposibil sa existe-o mare-albastra, fara de briza-i calda, si briza calda fara de marea ei albastra.
Daca n-ai fi tu briza mea, eu n-as mai fi albastra, si nici mare. De n-as fi eu, tu n-ai fi briza, si nici calda.
Promit sa-ti fiu albastra mare!...
Promiti sa fii tu briza calda?..."

Intalnire...

"M-am intalnit cu vantul si m-a-ntrebat de ce nu-l mai iubesc. I-am spus ca adierea lui nu ma-nfioara asa cum o faci tu.
M-am intalnit cu soarele si m-a-ntrebat de ce nu-i mai zambesc. Si i-am marturisit ca stralucesti tu pentru mine.
M-am intalnit cu frunzele si m-au intrebat de ce nu le mai vizitez, din timp in timp. Le-am spus ca fosnetul lor nu se compara cu soapta ta.
M-am intalnit cu luna si m-a-ntrebat de ce ii sunt straina. I-am aratat ca suntem doi acum si ne-a zambit.
M-am intalnit cu marul si m-a-ntrebat de ce nu il mai plac. I-am spus ca tu esti cel mai dulce.
M-am intalnit cu oamenii... Ei m-au privit si m-au intrebat de ce zambesc... Iar eu le-am spus..."iubesc!".
M-am dus sa ma-ntalnesc cu marea. Si a venit, fidela, sa-mi mangaie dorul. m-a intrebat si ea ceva: "Esti fericita?".... "Da!!!"................."

Ti-am spus ca te iubesc?

Te sarut de o mie de ori, iubitul meu!!!
Te-mbratisez cum marea imbratiseaza cerul!!!
Ti-am simtit lipsa asta seara, recunosc...
:)
Ti-am spus ca te iubesc?
Ti-am spus cat te iubesc?
Ti-am spus vreodata ca atunci cand vorbim dimineata la telefon, mi se zbarleste pielea pe mine de emotie?...
Ti-am spus vreodata cat de bine ma simt cu tine?
Ti-am spus vreodata ca ma faci sa ma simt FEMEIE??
Ti-am spus vreodata ca te iubesc?
Ti-am spus vreodata ca iubirea ta este atat de calda incat imi incalzeste sufletul complet?
Ti-am spus vreodata ca ma simt cu tine asa cum nu m-am mai simtit vreodata? Fericita...
Ti-am spus vreodata ca te iubesc?
Ahh! Uite cate lucruri importante nu ti-am spus pana acum!!!
Ma lovesc de cuvinte si ma dor... Ma dor ca nu ti le pot sopti la ureche... Ma dori ca esti departe, si nu te pot atinge decat cu sufletul, iar umaru-ti tanjeste dupa mangaierea mea, asa cum sanul meu tanjeste dupa sarutul tau....
Adorm cu tine-n suflet si in gand, iubitul meu...
Noapte buna!

Dimineatza de septembrie

E dimineatza. E septembrie. E racoare. Nu frig, racoare – atat cat sa ma strangi in brate. Cafeaua aburinda ma-mbata cu aroma-I puternica. As vrea sa ma tii in brate… E atat de simpla dimineata asta… Aud valurile inspumate cum rascolesc nisipul. Noi doi, o cafea si marea. Fara discutii incalcite, fara cuvinte grele… noi doi si-un “te iubesc”…

Descopar in mine in fiecare zi dorinte pe care le credeam ingropate pentru mult timp, daca nu pentru totdeauna. Descopar in fiecare zi ca pot, din nou, sa iubesc. Descopar in fiecare zi ca te descopar zilnic, mai aproape de mine, mai aproape de sufletul meu. Dar esti atat de departe!... Sa nu razi, dar iubirea mea n-ai s-o gasesti in cuvinte. Iubirea mea ai s-o descoperi si ai s-o gasesti intr-un sarut, intr-o atingere, intr-o privire. Cuvintele sunt seci, sarutul e plin de pasiune. Cuvintele se pierd, atingerea iti mangaie sufletul pentru totdeauna.

Parca plutesc, gandindu-ma la tine. E vis, si totusi nu. Esti vis, pentru ca doar in vis te pot iubi. Esti adevar, pentru ca ceea ce simt e adevar.

Tanjesc dup-o atingere infrigurata. Mi-e dor de-un zambet si-o privire calda. In vis te-am luat in brate. In vis, eram doar noi si-o dimineata trista de septembrie…

De ce mi te doresc atat?? De ce ma gandesc doar la tine?? De ce din zeci de brate, eu le doresc in juru-mi p’ale tale?? De ce din zeci de buze, le caut sa le sorb doar p’ale tale?? De ce dintr-o privire ma-nfior?? De ce se umple suletul cand te aud?? De ce sa te doresc taman pe tine?? De ce??...

De ce n-am cum sa stiu, si doare. Te vreau langa mine, asta stiu. Stiu ca te pot iubi, poate cum te-au iubit si altele, ai sa spui. Si poate ai dreptate, poate nu stiu sa iubesc, poate nu stiu sa iubesc asa cum ti-ai dori tu. Stiu doar sa te iubesc asa cum stiu, asa cum simt. Iar daca nu-I de-ajuns, am sa te iubesc, din nou, in vis, in gand. Si-n gand ai sa ma iubesti si tu, desi in viata asta n-ai s-o faci. Si ai sa fugi, si-ai sa fii trist, fiindca nu te-am iubit de-ajuns.

O pata de culoare

Ma simt inconjurata de lumi straine… de oameni pustii si seci. Parca nu au niciun pic de culoare, parca nu sunt vii!...

Si, printre ei, esti tu. Printre nuantele de gri, esti tu. Colorat. Viu. Da, viu. Cred ca viata si-e reinventat definitia cand ai aparut tu. Cred ca viata nu se mai masoara in zile, luni si ani. Se masoara in sentimente. In trairi. In sarutari. In noi. Cum as putea sa spun ca-mi doresc mai mult o ora la bratul tau, decat un fior, o privire? De cand nu ne-am vazut n-au trecut atatea zile, ci doar n suspine si n visuri.

As vrea sa simt durerea din cauza ca nu te pot atinge cand sunt alaturi de tine, dar asa as sti ca te simt cu toti porii. As vrea sa pot sa te privesc in voie, dimineatza. Dimineatza e timpul meu. Dimineatza cred ca iubesc cel mai mult. Dimineatza vreau sa simt ca-mi esti aproape, ca esti doar al meu.

Jurnal de calatorie

Calimanesti, vineri, 21 iulie.
Urasc apa asta care ar fi trebuit sa ne poarte pe amandoi inspre poalele muntelui, urasc linistea asta galagioasa care nu face decat sa-mi aduca aminte de cat de singura sunt si de cat esti de departe de sufletul meu. De ce? De ce nu vii sa vezi furnicile urcand pe zidul asta plin de mushchi? Verdeata lui urat mirositoare, pe care o urasc, imi spune ca parfumul carnii tale nu se va simti niciodata pe pielea mea!...
Cozia, idem.
Aici nu pot sa urasc. Aici pot sa iubesc, aici pot sa recunosc ca te iubesc. Nu mi-e frica, chiar de te voi pierde, iar. Iar, ptr ca prima oara te-am pierdut cand te-am cunoscut... Sunt aparata de o credintza care, culmea!, nu pare sa-mi apartzina. E de ajuns sa stiu ca, prin nastere, fac parte dintr-o religie care are atata bunatate, si sunt fericita ca nu mi s-a pietrificat sufletul, iubindu-te - savarshind pacatul de a te iubi. Poate ca este singurul loc in care voi recunoaste cat de mult te iubesc.
Ranca, sambata, 22 iulie.
Sunt la 1600 de metri deasupra nivelului marii, dar aerul asta de munte tot nu reuseste sa-mi alunge apasarea de pe suflet. Poti sa-ti inchipui cum e sa-ti simti trupul framantat toata noaptea de niste maini care-ti sunt straine, iar carnea ta sa urle inauntru numele altui barbat??? Sa simti cum tzi se rascoleshte stomacul cand tu cautzi disperata buzele acelea... acelea, nu astea!!! Orice atingere ma murdareshte complet, si doar gandul ca poate, "some day", vor fi "acele" maini cele care sa-mi "mane pe coapse iepuri mici"...
Si dimineatza asta! Ahhh, Doamne, dimineatza asta!!! Si o bucatzica de cer mi se deschide acum in suflet, dar... ce folos?? Promit sa nu spun! Nu spun!...
Hobitza, idem.
Simtzurile imi sunt paralizate. Nu ma gandesc decat ca mai am o noapte de chin. Nu pot sa-mi alung gustul amar si dorul de tot ce-mi este drag. Profit de orice moment ca sa ma inchid in gandurile mele, sa scap, sa evadez in tine. Muntele asta ma innebuneste!!! De ce frunza asta nu ma lasa in pace? De ce ma chinuie si cerul asta?? De ce nu pot sa nu ma gandesc la tine? Ahh, uite-l ca vine iar... mi-e sila de tot ce inseamna atingeri care nu-ti apartin. As vrea sa evadez, sa-mi las corpul sa suporte mizeriile astea, sa ma-nchid in tine. Mi-e dor de tine, stiu, lasa-ma sa visez, mi-e dor de carnea ta, de stransoarea ta, de respiratia ta langa tamplele mele, stiu, lasa-ma sa visez...
Tismana, idem.
Pur si simplu, daca... Ahh!! Nu ma pot regasi aici! Cozia e altfel... Aici nu apartin acestui loc, nu simt vibrand nimic in suflet. Raul Tismana nu-mi da pace, nu ma lasa sa-mi trezesc simtzurile. As vrea sa-ti spun cat de mult te iubesc, as vrea sa pot sa-ti arat tot ce e acum in mine, toata ura pe care o am fatza de toate lucrurile fara tine!... Nici macar faptul ca te port in suflet nu-mi mai ajunge!... Vreau mai mult, mai mult! Te vreau mai mult, asa cum *** ** *** te vrea si te cheama in fiecare seara... Vreau sa musc din tine asa cum musca raul asta din munte! Sa-ti sap albii in piele cu unghiile, pentru ca doar asa iti vei aminti ca existenta mea depinde numai de tine!!... Devoratzie, da! canibalica, da!...
Muntele asta ma apasa iar pe suflet, si am nevoie de terapie cu nesfarshita mea mare albastra!
Promit sa nu-ti mai spun ca te iubesc! Promit sa ma cenzurez in continuare, sa nu fiu eu nici macar in acest jurnal de calatorie stupid! Doar asa ma iubesti tu, fiind alta! Promiti sa ma iubesti si dupa ce am sa te iubesc? Promiti?.. Hai, minte-ma asa cum numai tu stii...

In trecere prin Maldareshti, Horezu si Costeshti, duminica, 23 iulie.
Mi-e sila, da, mi-e sila!
Las in urma muntele si aproape trei zile de murdarie umana.
Parca atmosfera se incarca iar cu mirosul tau, si ma imbat cu el, si mai vreau, si stiu ca n-am sa te am, pentru ca tu esti sortit ingerilor, doar ei te pot ferici pe tine... Mi-e greu sa mai scriu, mi-e greu sa respir stiind ca nu esti langa mine.
Marea mea albastra ma asteapta, ma intorc la ea, fidela.
Maine e luni, si-am sa te iubesc din nou, ca pana acum. Acum te urasc, pentru ca nu esti langa mine.