Cui ii pasa?

Somerset Maugham spunea ca "iubirea care dureaza cel mai mult este cea neimpartasita". Eu am gresit. Am impartasit-o, chiar fatis... Mare greseala! In momentul in care ai spus-o, mare parte din iubire se pierde... se pierd momente... se pierd sperante... se pierd cuvinte... se pierd atingeri... se pierde ... esenta...
Ramai cu senzatia ca ai facut marea greseala a vietii tale, cu un gust amar, si cu gandul ca "putea fi altfel". Daca incerci cumva sa refaci ce s-a pierdut... esti dezamagit, pentru ca nu mai ai energia, speranta si cuvintele necesare sa faci totul sa fie ca la inceput. Se duc toate. si, cel mai mult, se duce curajul. De a o lua de la inceput, de a vorbi fara sa stii ca e posibil sa fii inteles gresit, de a gasi aceleasi sperante si vise care te-au facut, la inceput, sa CREZI ca va fi bine, ca va fi frumos.
Plangi, si nici macar asta nu te mai ajuta. Oftezi, si o faci degeaba. NIMIC nu va mai fi ca atunci cand... taceai. Si observai. Si erai fericit ca "s-ar putea sa ... fie bine" (nu pot sa exprim clar ce am vrut sa zic, sorry...). Si-ti faceai tot felul de planuri si vise. Poate nu sperai neaparat intr-o schimbare, dar... stiai ca exista 50% sanse sa fie totul asa cum iti doresti.
Marea mea dilema este ca nush ce trebuie facut mai departe. Daca ar trebui sa dau sfatul asta unui prieten bun, n-as sti ce sa-i spun. E gol totul si imi doresc e sa fi tacut din gura. Atat. Sa fiu iar eu. Sa nu ma mai ascund. Si-mi mai doresc ceva: "O stea din ochii tai..." http://wildangie.blogspot.com/search?updated-max=2008-06-27T23%3A02%3A00%2B03%3A00&max-results=7