Un an

Cred ca melodia asta se potriveste noua foarte bine.... Nimeni n-a crezut ca vom rezista impreuna, ca va merge.... Dar iata ca a trecut deja un an. Si vor mai trece. 10. 20. 50. Impreuna, pana la capat! Te iubesc!

Ganduri despre Mama si Tata

Mi se intampla de la o vreme sa nu mai suport sa aud de la cei din jur cuvinte urate si grele despre parinti. Zilele trecute, unul dintre colegii mei o boscorodea pe mama lui nush din ce motiv... Mi s-a strans stomacul instantaneu...
Nu am avut niciodata "relatia ideala" cu mama, din pacate. Insa, de cand am plecat de acasa...
Nush.. senzatia pe care o percep din jurul meu este ca oamenii isi dau seama prea tarziu ca trebuie sa nu se mai inversuneze fata de parinti. Realizeaza ce inseamna parintii numai cand nu mai sunt.
Spre fericirea mea, ii am pe amandoi langa mine. langa, vorba vine, ca ne despart 300 de kilometri. Dar cred ca niciodata n-am fost mai apropiata de ei ca acum. E o vorba..."mai rarutz, ca-i mai dragutz". Curios este ca nu mai gandesc asa. Curios mi se pare ca in urma cu un an si ceva tanjeam dupa cateva zile langa EL, iar acum, cand il am pe El langa mine, tanjesc dupa cateva zile langa parinti. Nimic nou, stiu, e normal sa fie asa.
Atunci, daca e totul asa normal, de ce am senzatia ca numai mie mi se strange stomacul cand aud vorbindu-se urat de cate o mama... a altcuiva, nu a mea, dar o "mama"?
Se rupe sufletu-n mine ca nu le pot fi sprijin real :(. Imi doresc sa raman asa, cu dragostea ce le-o port mereu neschimbata. Si-mi doresc ca atunci cand ma voi intoarce acasa, sa le pot oferi confortul si suportul pe care mi l-au acordat si ei mie, atunci cand am avut nevoie.
Si sa stiti de la mine un lucru: NIMENI, dar ABSOLUT NIMENI in lumea asta nu ne vrea mai mult bine ca PARINTII. MAMA. TATA.
Cu toate astea...recunosc! Desi comunicarea este domeniul in care muncesc, nu o pot aplica in relatiile cu ei mereu. Mi-e greu sa spun de ce, pentru ca nici eu nu stiu. Stiu ca as vrea sa dau timpul inapoi si sa-mi iau inapoi vorbele grele si urate pe care le-am spus de-a lungul anilor. Sa sterg durerea ce le-am provocat-o. Sa le spun: "Mami, tati, am gresit, imi cer iertare!". Si ei sa nu ramana cu nicio urma.
Din pacate, nu pot. Si ustura al naibii de tare.
Ai avut dreptate, mami!
Va iubesc!!

Am invatat ...

Am invatat sa scriu... literele... cand ai venit tu... am invatat, atunci, sa scriu "te iubesc"... sa spun "te iubesc"...si sa simt...ca te iubesc...
Am invatat ca vreau, cand te-am vrut pe tine... am invatat atunci ca "a vrea"... inseamna "a iubi"...
Am invatat... sa invat de la tine... am invatat ca "a invata" inseamna ... TU...
Am invatat ca atunci cand dormi... ingerii imi spun la ureche ca ma iubesti...si am invatat ca atunci cand nu esti langa mine.... ingerii mi-aduc un sarut de la tine...
Am invatat ca ma iubesti... cum mi-am dorit sa fiu iubita... si am invatat...ca trebuie sa te invat... si ca trebuie sa... invat cum sa te invat....
Am invatat marea...si briza... pentru ca toate sunt in tine... Am invatat iubirea... pentru ca o gasesc in tine... Am invatat ... ca TU ESTI TOTUL PENTRU MINE...

Impreuna. Pana la capat

Mi-e greu sa nu te am langa mine…e un chin. Un chin indulcit de faptul ca stiu cat de mult ma iubesti. Si totusi… Mi-e dor de tine! Mi-e dor de mirosul tau impregnat in pielea mea. Iti simt lipsa, mai ales in orele tarzii din noapte. Ma obisnuisem sa te simt langa mine seara de seara, sa iti simt rasuflarea calda langa urechea mea… instinctiv duc mana pe perna de langa mine si nu esti… Astept in fiecare noapte sa vii sa ma iei in brate si asteptarea doare… Mai stii cum ne imbratisam?... Mai stii cat eram de fericiti amandoi? Mi-e dor de buzele tale si mi-e dor sa-ti simt caldura sufletului… Stiu ca-mi esti aproape, stiu ca gandul tau zboara spre mine, dar tot mi-e dor…
O saptamana am simtit ca zbor. Dupa saptamana asta m-am convins ca impreuna suntem puternici. Impreuna, doar impreuna. Pana la capat.

Astept sa bata briza iar...

E toamna, vantul si ploaia isi intra in drepturi cu fiecare ceas. Doar briza intarzie sa apara... Mi-e dor de ea. Mi-e dor sa-i simt din nou atingerea, mi-e dor sa ma-nfior sub sarutul ei... E toamna, da, si briza-ntarzie s-apara... Dar eu tot o astept. Si va veni, calauzita de chemarea marii albastre.
As vrea sa pot sa nu-ti mai dau drumul, sa te chem la mine si sa nu-ti dau voie sa mai fugi vreodata. Te am mereu in suflet, dar atingerea ta e sfanta, si mi-e dor... mi-e atat de dor!
Mi-e atat de dor incat as putea sa tin piept vantului cu dragostea mea si ploii cu gandurile mele...
As vrea sa plang de dor, dar dorul imi umple sufletul, e un dor atat de dulce... Ma doare sufletul cand nu esti langa mine, dar ce durere dulce!...
E toamna, si e frig. Doar gandul la tine imi poate incalzi sufletul. Astept sa bata briza iar...
Mi-e frica sa nu inceteze sa mai bata pentru mine. Traiesc cu teama ca briza mea se va-ndrepta catre alta mare, mai mare sau mai albastra. Ma doare sufletul stiind ca ai putea sa nu mai crezi in cerul meu. Nu e cel mai senin cer pe care l-ai cunoscut, dar e cu siguranta cel mai sincer.
Si astept... astept mereu sa bata briza iar... Doar briza mea, doar briza care-mi este draga. Cum as putea sa rup cuvintele, sa le fac doar ale mele, sa le dau sens nou, sa-ti spuna clar cat te iubesc? Cum as putea sa le transform in pescarusi, sa te caute si sa te aduca inapoi la mine? Cum as putea sa transform distanta intr-un gand, sa te prefac in emotie, sa te pastrez aproape de mine mereu?
Te port in suflet zi de zi, imi esti in gand ora de ora, si te-as vrea aici in fiecare secunda. Mi-e dor de-o imbratisare calda, de un sarut infocat... Mi-e dor de tine!!!

Promisiune

Promisiune

"Dar n-am sa-ti cer
Decat o stea
Din ochii tai albastri
Si doua picaturi
De suflet ratacit.
O stea sa-mi duca dorul
In nopti insingurate
Si doua picaturi de suflet
Sa le rastorn in mine."

Un an fara Paler

“Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta – murim.”

Astăzi se împlineşte un an de când scriitorul Octavian Paler a încetat din viaţă. De la prieteni şi rude, până la oamenii care l-au cunoscut doar prin intermediul operei sale, toţi i-au fost alături în ultimele clipe.

Reputatul jurnalist a murit pe 7 mai 2007 la vârsta de 81 de ani în urma unui atac de cord. Prozator şi eseist, Octavian Paler a fost, înainte şi după 1990, una dintre personalităţile marcante ale societăţii civile, dar şi un observator al fenomenelor politice şi culturale româneşti.

În urma sa au rămas cărţile din bibliotecă - "Drumuri prin memorie", "Mitologii subiective", "Viaţa pe un peron" sau "Un om norocos".

Sambata, la ora 11:00, va avea loc o slujba religioasa la mormantul scriitorului, la Cimitirul Sfanta Vineri, din Capitala.