Friday, June 27, 2008
Promisiune
"Dar n-am sa-ti cer
Decat o stea
Din ochii tai albastri
Si doua picaturi
De suflet ratacit.
O stea sa-mi duca dorul
In nopti insingurate
Si doua picaturi de suflet
Sa le rastorn in mine."
Wednesday, May 07, 2008
Un an fara Paler
“Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta – murim.”
Astăzi se împlineşte un an de când scriitorul Octavian Paler a încetat din viaţă. De la prieteni şi rude, până la oamenii care l-au cunoscut doar prin intermediul operei sale, toţi i-au fost alături în ultimele clipe.
Reputatul jurnalist a murit pe 7 mai 2007 la vârsta de 81 de ani în urma unui atac de cord. Prozator şi eseist, Octavian Paler a fost, înainte şi după 1990, una dintre personalităţile marcante ale societăţii civile, dar şi un observator al fenomenelor politice şi culturale româneşti.
În urma sa au rămas cărţile din bibliotecă - "Drumuri prin memorie", "Mitologii subiective", "Viaţa pe un peron" sau "Un om norocos".
Sambata, la ora 11:00, va avea loc o slujba religioasa la mormantul scriitorului, la Cimitirul Sfanta Vineri, din Capitala.
Tuesday, October 17, 2006
Sunt fata marii...
Sunt fata marii si-asa cum sunt, eu te iubesc. Fiindca esti tu, cu bune si cu rele.
Nu poate nimeni sa desparta marea de briza-i calda, chiar de ea bate doar o data-n calduroasa vara. E imposibil sa existe-o mare-albastra, fara de briza-i calda, si briza calda fara de marea ei albastra.
Daca n-ai fi tu briza mea, eu n-as mai fi albastra, si nici mare. De n-as fi eu, tu n-ai fi briza, si nici calda.
Promit sa-ti fiu albastra mare!...
Promiti sa fii tu briza calda?..."
Intalnire...
M-am intalnit cu soarele si m-a-ntrebat de ce nu-i mai zambesc. Si i-am marturisit ca stralucesti tu pentru mine.
M-am intalnit cu frunzele si m-au intrebat de ce nu le mai vizitez, din timp in timp. Le-am spus ca fosnetul lor nu se compara cu soapta ta.
M-am intalnit cu luna si m-a-ntrebat de ce ii sunt straina. I-am aratat ca suntem doi acum si ne-a zambit.
M-am intalnit cu marul si m-a-ntrebat de ce nu il mai plac. I-am spus ca tu esti cel mai dulce.
M-am intalnit cu oamenii... Ei m-au privit si m-au intrebat de ce zambesc... Iar eu le-am spus..."iubesc!".
M-am dus sa ma-ntalnesc cu marea. Si a venit, fidela, sa-mi mangaie dorul. m-a intrebat si ea ceva: "Esti fericita?".... "Da!!!"................."
Ti-am spus ca te iubesc?
Te-mbratisez cum marea imbratiseaza cerul!!!
Ti-am simtit lipsa asta seara, recunosc...
:)
Ti-am spus ca te iubesc?
Ti-am spus cat te iubesc?
Ti-am spus vreodata ca atunci cand vorbim dimineata la telefon, mi se zbarleste pielea pe mine de emotie?...

Ti-am spus vreodata cat de bine ma simt cu tine?
Ti-am spus vreodata ca ma faci sa ma simt FEMEIE??
Ti-am spus vreodata ca te iubesc?
Ti-am spus vreodata ca iubirea ta este atat de calda incat imi incalzeste sufletul complet?
Ti-am spus vreodata ca ma simt cu tine asa cum nu m-am mai simtit vreodata? Fericita...
Ti-am spus vreodata ca te iubesc?
Ahh! Uite cate lucruri importante nu ti-am spus pana acum!!!
Ma lovesc de cuvinte si ma dor... Ma dor ca nu ti le pot sopti la ureche... Ma dori ca esti departe, si nu te pot atinge decat cu sufletul, iar umaru-ti tanjeste dupa mangaierea mea, asa cum sanul meu tanjeste dupa sarutul tau....
Adorm cu tine-n suflet si in gand, iubitul meu...
Noapte buna!
Monday, October 02, 2006
Dimineatza de septembrie
E dimineatza. E septembrie. E racoare. Nu frig, racoare – atat cat sa ma strangi in brate. Cafeaua aburinda ma-mbata cu aroma-I puternica. As vrea sa ma tii in brate… E atat de simpla dimineata asta… Aud valurile inspumate cum rascolesc nisipul. Noi doi, o cafea si marea. Fara discutii incalcite, fara cuvinte grele… noi doi si-un “te iubesc”…
Descopar in mine in fiecare zi dorinte pe care le credeam ingropate pentru mult timp, daca nu pentru totdeauna. Descopar in fiecare zi ca pot, din nou, sa iubesc. Descopar in fiecare zi ca te descopar zilnic, mai aproape de mine, mai aproape de sufletul meu. Dar esti atat de departe!... Sa nu razi, dar iubirea mea n-ai s-o gasesti in cuvinte. Iubirea mea ai s-o descoperi si ai s-o gasesti intr-un sarut, intr-o atingere, intr-o privire. Cuvintele sunt seci, sarutul e plin de pasiune. Cuvintele se pierd, atingerea iti mangaie sufletul pentru totdeauna.
Parca plutesc, gandindu-ma la tine.
Tanjesc dup-o atingere infrigurata. Mi-e dor de-un zambet si-o privire calda. In vis te-am luat in brate. In vis, eram doar noi si-o dimineata trista de septembrie…
De ce mi te doresc atat?? De ce ma gandesc doar la tine?? De ce din zeci de brate, eu le doresc in juru-mi p’ale tale?? De ce din zeci de buze, le caut sa le sorb doar p’ale tale?? De ce dintr-o privire ma-nfior?? De ce se umple suletul cand te aud?? De ce sa te doresc taman pe tine?? De ce??...
De ce n-am cum sa stiu, si doare. Te vreau langa mine, asta stiu. Stiu ca te pot iubi, poate cum te-au iubit si altele, ai sa spui. Si poate ai dreptate, poate nu stiu sa iubesc, poate nu stiu sa iubesc asa cum ti-ai dori tu. Stiu doar sa te iubesc asa cum stiu, asa cum simt. Iar daca nu-I de-ajuns, am sa te iubesc, din nou, in vis, in gand. Si-n gand ai sa ma iubesti si tu, desi in viata asta n-ai s-o faci. Si ai sa fugi, si-ai sa fii trist, fiindca nu te-am iubit de-ajuns.
O pata de culoare
Ma simt inconjurata de lumi straine… de oameni pustii si seci. Parca nu au niciun pic de culoare, parca nu sunt vii!...
Si, printre ei, esti tu. Printre nuantele de gri, esti tu. Colorat. Viu. Da, viu. Cred ca viata si-e reinventat definitia cand ai aparut tu. Cred ca viata nu se mai masoara in zile, luni si ani. Se masoara in sentimente. In trairi. In sarutari. In noi. Cum as putea sa spun ca-mi doresc mai mult o ora la bratul tau, decat un fior, o privire? De cand nu ne-am vazut n-au trecut atatea zile, ci doar n suspine si n visuri.
As vrea sa simt durerea din cauza ca nu te pot atinge cand sunt alaturi de tine, dar asa as sti ca te simt cu toti porii. As vrea sa pot sa te privesc in voie, dimineatza. Dimineatza e timpul meu. Dimineatza cred ca iubesc cel mai mult. Dimineatza vreau sa simt ca-mi esti aproape, ca esti doar al meu.